În recenzia volumului ,,Muzica şi poezia Românilor din Serbia de Răsărit“, semnată de Ivana Milanović, sunt remarcate următoarele: ,,Limba și muzica sunt cele mai importante segmente ale conservării patrimoniului cultural, și un pilon al supraviețuirii unui popor. Dacă se renunță la cultura unui popor (limbă, muzică, obiceiuri), atunci îi vom șterge din memorie pe strămoșii noștri, și pe toți semenii noștri. Dacă nu ar fi strămoșii noștri, noi nu am exista. Toți cei care vor să-și cunoască rădăcinile, trecutul, cultura, obiceiurile și mai ales muzica, considerată un medicament pentru sufletul omului și care le unește pe toate și nu permite să dispară acest tezaur al unui popor. Autorul cărții, Čedomir Ilić, a prezentat în mod amănunțit trecutul românilor din Serbia de Răsărit, cu accentul pe cultura muzicală care este specifică prin modul ei de exprimare a sentimentelor. După cum afirmă autorul, fiecare tip de muzică evocă sentimente celor îndrăgostiți, celor părăsiți, dar și unele impulsuri lăuntrice care descriu bucuria, tristețea, pasiunea”.
În primul capitol, autorul definește noțiunea de muzică și pleacă de la primii poeți latini, care au menționat că, muzica este nemuritoare. Autorul constată că este important modul în care progresează muzica sub influența muzicii altor popoare din vecinătate, precum este țara prietenă și vecină, România. În cadrul acestui compartiment este amintit un filozof latin care subliniază că „ muzica aduce liniște în sufletul omului precum muzele aduc paciență în sufletul domnitorilor”.
Silvia MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 43 din 23 octombrie 2021
