Printre prețioasele icoane ale Mănăstirii Mesici se află și Icoana Maicii Domnului, care este făcătoare de minuni.
Cine are o limbă, are o credinţă. Cine are o credinţă, are o biserică. Cine are o biserică, are o ţară”. Spunea poetul Grigore Vieru. Acest îndemn a rămas până astăzi călăuză, mai ales pentru românii rămaşi în afara graniţelor ţării.Mica localitate Mesici îşi impresionează vizitatorii prin bogăția peisajului încântător. Dincolo de imagine şi peisaj, proverbul „omul sfinţeşte locul” este dovedit aici fără echivoc. Identitatea culturală românească este păstrată aşa cum a fost moştenită din străbuni.
La Mesici se află şi una dintre cele mai vechi mănăstiri din Banat
Prima monografie dedicată mănăstirii a fost scrisă de arhimandritul Vikentije Ljustina. Era intitulată „O scurtă istorie a Mănăstirii din Mesic, în Banatul Timișoarei, de la începuturi, în 1225, până la 1797”, avea 19 pagini și a fost tipărită la Buda. Încă nedescoperită de turismul de proximitate, aproape neștiută, ea este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Banat, iar Institutul pentru Protecția Monumentelor Culturale din Serbia a decis, în 1991, proclamarea ei drept monument de excepțională valoare. Printre prețioasele icoane ale Mănăstirii Mesici se află și Icoana Maicii Domnului, despre care se spune că este făcătoare de minuni. Icoana provine de pe Muntele Athos și a fost adusă aici în anul 1803. În vechea mănăstire din Mesici, românii şi sârbii au slujit de secole. Așezată în căușul blând dintre dealuri, mănăstirea îşi primește credincioșii cu o liniște profundă, luminoasă. Până la despărţirea administrativă şi canonică dintre români şi sârbi din 1865, slujbele se săvârşeau în biserica mănăstirii sârbeşti, o potecă străjuită de flori ducea credincioșii la biserica veche. Lăcaşul de cult este excepțional, iar icoanele seculare se dezvăluie încă de la intrare, pe uşile vechi de lemn. Totul este restaurat şi păstrat cu grijă. Iar în penumbra bisericii ai senzația că respiri, cucernic, istorie. În urma despărţirii, reprezentanţii bisericii ortodoxe române au cerut ca mânăstirea Mesici să fie acordată românilor, purtând şi procese în faţa instanţelor judecătoreşti împotriva bisericii ortodoxe sârbe (1905). Totuşi, hotărârea definitivă a tribunalului a fost ca mânăstirea să rămână în cadrul bisericii ortodoxe sârbe (1909). De atunci, localnicii români din satul Mesici n-au mai avut propria lor biserică.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 29 din 17 iulie 2021
