Preasfinţitul Părinte Ieronim s-a născut în 21 noiembrie 1959, în Brădești, județul Buzău. A urmat Școala Generală din Bușteni, județul Prahova, după care doi ani la Liceul Mefin din Sinaia. A urmat cursurile Seminarului Teologic din București (1976-1981) și ale Institutului Teologic de Grad Universitar din București (1982-1986), fiind licențiat în teologie în anul 1986. În același an a intrat în viața monahală, iar după câteva luni de noviciat, în 2 ianuarie 1987 a fost călugărit la Mănăstirea Bistrița, județul Neamț. În 29 aprilie 1988 a fost numit preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București. În data de 1 martie 1990 a fost numit Eclesiarh al Catedralei Patriarhale din București. A fost hirotesit protosinghel în 25 decembrie 1990 și apoi arhimandrit la 10 aprilie 1994. Tot în anul 1994 a fost numit Reprezentant al Patriarhiei Române la Locurile Sfinte și superiorul Așezămintelor românești de la Ierusalim, Iordan și Ierihon. În anul 2009 a fost ales Episcop vicar patriarhal, cu titulatura ,,Sinaitul” și hirotonit arhiereu în 29 mai 2014 în Catedrala Patriarhală din București. Anul acesta, pe data de 5 iulie, a fost ales în funcţia de Episcop al Daciei Felix.
Se împlinesc cinci luni de când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române v-a ales în funcţia de Episcop al Daciei Felix. Cum au fost pentru dumneavoastră şi pentru eparhia pe care o conduceţi aceste luni?
Într-una dintre epistolele sale – Epistola I către Tesaloniceni, despre care unii cercetători au afirmat că este cea mai veche scriere a Noului Testament – Sfântul Apostol Pavel învață că cei credincioși „sunt fii al luminii și fii ai zilei” (5, 5) și că „Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos” (5, 9). Prin urmare, Apostolul Neamurilor îndeamnă: „Bucurați-vă pururea. Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus” (5, 16-18).
Împărtășesc convingerea că hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a fi ales în demnitatea de chiriarh al Daciei Felix reprezintă concretizarea rânduielii lui Dumnezeu, „Cel ce cunoaşte inimile” (Fapte 15, 8). Din acest motiv, urmând îndemnului paulin, nu pot decât să mă bucur pentru responsabilitatea primită, să mă rog ca Hristos, Mântuitorul, să ne binecuvânteze efortul și activitatea pastoral-misionară și administrativă pe care o desfășurăm în Episcopia Daciei Felix și, nu în ultimul rând, să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate. În viața creștină, bucuria și rugăciunea nu sunt străine una de cealaltă. Dimpotrivă, ele lucrează împreună, se caută una pe cealaltă, se îndeamnă reciproc. Acolo unde există bucurie creștină și rugăciune, nu poate exista decât slujirea lui Hristos și a Bisericii. Către această slujire sfântă și sfințitoare deopotrivă s-au îndreptat toate eforturile din ultima jumătate de an. Este adevărat că lucrurile sunt la început. Sunt multe de făcut în eparhie. Foarte multe. Resursele aproape că lipsesc, însă cu nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu și cu răbdare sperăm să desfășurăm proiecte importante în Eparhia Daciei Felix și în mijlocul credincioșilor români din Banatul sârbesc.
Aţi preluat conducerea Episcopiei Daciei Felix într-un moment delicat. S-au aşezat lucrurile între timp?
Privit în amănunt, fiecare moment al istoriei este delicat în felul lui, pentru că reunește, în timp și în loc, o suită de situații particulare pentru a căror rezolvare este nevoie de rugăciune și de înțelepciune de la Dumnezeu. Nu există o „rețetă” standard pe care să o gestionezi în astfel de situații. Este nevoie de timp, de răbdare, de prudență, de dialog și, așa cum deja am amintit, de rugăciune. De multă rugăciune și de răbdare. Găsim în Sfânta Scriptură precizarea că „pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer” (Ecclesiast 3, 1). De aceea, pe lângă celelalte eforturi pe care le impune situația, Noi ne rugăm și sperăm ca Cel „ce toate le lucrează, potrivit sfatului voii Sale” (Efeseni 1, 11) să așeze lucrurile și în Episcopia Daciei Felix, astfel încât aspectele delicate care privesc această eparhie să fie clarificate, iar credincioșii ortodocși români din Banatul sârbesc să se bucure, în continuare, de sprijinul duhovnicesc oferit de clericii Bisericii Ortodoxe Române.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 24-31 decembrie
