După cum a menționat Sofia, când era tânără, în fața Comunității Locale din Uzdin, a fost organizat așa-numitul „joc”, așa că a fost și ea acolo și soțul Todor. S-a întâmplat să vină rudele să zică: – Uite, acolo este un bărbat bun, dintr-o familie bună, o casă bună, acolo te vei căsători! Sofia, trebuia să asculte. Logodnele s-au efectuat așa cum au decis bătrânii, și poate așa s-a întâmplat ca Sofia să fie cu Todor.
În anul 1968 s-au căsătorit. Nu erau nici bogați, nici săraci, dar Sofia a spus că va sta cot la cot cu soțul său pentru a construi o casă, deoarece cea în care locuiau era veche, iar vremurile erau bune. Așa că au decis să construiască una nouă. Se știa: după recoltare se cumpăra cărămizi, în anul următor – la fel. A fost profit atât din porumb, cât și din floarea-soarelui, au crescut și porci. S-au acumulat bani și au fost suficienți pentru a cumpăra ceva mare. Mai întâi au achiziționat materiale de construcție, apoi au început cu zidăria.
,,Am știut și să pictez, așa că am câștigat și din pictură. Așa am acoperit toate cheltuielile, am construit casa și au venit copiii. Datoria noastră ca părinți era să-i creștem și să-i ajutăm. Fiul nostru mai mare, Teodor, s-a născut în anul șaptezeci și nouă, iar Adrian, cel mai mic, în anul optzeci și opt”, a povestit Sofia.
Când a mers acasă la soțul ei, era acolo doar mama lui. Soacra avea pe atunci şaizeci și unu de ani. Era fără soț și socru, pentru că bunicul lui Todor a murit când el era copil. Mama lui Todor se ocupa de toate treburile casei și de cele din jurul acesteia. Todor, la rândul său, își îndeplinea toate obligațiile, mai întâi ajutându-și mama, iar când Sofia a venit în viața lui, au început să lucreze împreună. ,,Înseamnă mult când există înțelegere între soț și soție, atunci se poate face o casă! Picturile pe care le-am făcut înainte de căsătorie au rămas acasă la părinții mei”, a menționat Sofia.
Virginia Puia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 25 noiembrie
